1. [DEX '09] INFINITATE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din fr. infinité, lat. infinitas, -atis.
2. [MDA2] infinitate sf [At: ZAMFIRESCU, R. 71 / Pl: ~tăți / E: lat infinitas, -atis, fr infinité] 1-2 (Cantitate sau număr) nelimitat(ă).
3. [CADE] * INFINITATE sf. 1 Nemărginire, starea a tot ce este infinit ¶ 2 Număr foarte mare, mulțime nenumărată [fr.].
4. [DLRLC] INFINITATE, infinități, s. f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate nelimitată, nemărginită; număr foarte mare (care depășește închipuirea). În afara afluenților secreți, o infinitate de stropi izolați vin să se adauge Oltului. BOGZA, C. O. 91. O infinitate de mici sentimente de cazarmă... se frîngeau de puterea covîrșitoare a realității. D. ZAMFIRESCU, R. 71.
5. [DN] INFINITATE s.f. Cantitate, număr foarte mare de... [Cf. fr. infinité].
6. [MDN '00] INFINITATE s. f. cantitate, număr nelimitat, foarte mare. (< fr. infinité)
7. [Șăineanu, ed. VI] infinitate f. 1. calitatea celui infinit: infinitatea lui D-zeu; 2. foarte mare număr: o infinitate de lucruri.
8. [Scriban] *infinitáte f. (lat. infinitas, -átis). Calitatea de a fi infinit. Spațiŭ infinit, imensitate: a dispărea în infinitate. Mare număr: bătrîneța e supusă uneĭ infinitățĭ de rele.
9. [DOOM 3] infinitate (cantitate, număr) s. f., g.-d. art. infinității; pl. infinități
10. [DOOM 2] infinitate (cantitate, număr) s. f., g.-d. art. infinității; pl. infinități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL