1. [DEX '09] INCITAT, -Ă, incitați, -te, adj. Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita.
2. [MDA2] incitat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: incita] 1-4 Incitare (1-4).
3. [MDA2] incitat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: incita] 1 Ale cărui porniri agresive au fost ațâțate. 2 Instigat la ceva rău. 3 (Fig) Implicat într-o discuție polemică. 4 (Blg; d. un organism) Adus într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.
4. [DEX '98] INCITAT, -Ă, incitati, -te, adj. (Livr.) Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita.
5. [DLRLC] INCITAT, -Ă, incitați, -te, adj. (Franțuzism) Ațîțat, întărîtat; îndemnat (la o faptă rea), instigat.
6. [DEX '09] INCITA, incit, vb. I. Tranz. A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.
7. [MDA2] incita vt [At: DA / Pzi: incit / E: lat incitare, fr inciter] (Liv) 1 A ațâța porniri agresive. 2 A instiga la ceva rău. 3 (Fig) A deschide o discuție polemică. 4 (Blg) A aduce un organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.
8. [MDA2] încetat2, ~ă a vz încetit
9. [MDA2] încetit, ~ă a [At: CORESI, EV. 540/3 / V: (înv) ~tat, ~citit, ~citat / Pl: ~iți, ~e / E: înceti] (Înv; udp „cu”) 1 Intrat în grupul cuiva. 2 Tovarăș cu cineva.
10. [MDA2] încitat, ~ă a vz încetit
11. [MDA2] încitit, ~ă a vz încetit
12. [DEX '98] INCITA, incit, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.
13. [DLRLC] INCITA, incit, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ațîța, a întărîta; a îndemna (la o faptă rea), a instiga.
14. [DN] INCITA vb. I. tr. (Liv.) A ațîța, a întărîta; a instiga la... [P.i. 1 incit, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].
15. [MDN '00] INCITA vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)
16. [Scriban] *incít, a -á v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.
17. [DOOM 3] incita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incit, 2 sg. inciți, 3 incită; conj. prez. 1 sg. să incit, 3 să incite
18. [DOOM 2] incita (a ~) vb., ind. prez. 3 incită
19. [DAR] încetit, -ă, adj. (înv.) intrat în ceata cuiva, întovărășit cu cineva, asociat cu cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL