1. [DEX '09] INCENDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie.
2. [MDA2] incendiu sn [At: MACEDONSKI, O. I, 246 / Pl: ~ii / E: lat incendium] Foc mare care cuprinde o clădire, o pădure etc. producând pagube mari Si: (pop) pârjol, pojar.
3. [CADE] * INCENDIU (pl. -dii) sn. 1 Foc mare care mistue o clădire, o pădure, etc. ¶ 2 Turburări mari într’un Stat, răsoale, războaie, etc. [fr.].
4. [DLRLC] INCENDIU, incendii, s. n. Foc mare, producător de pagube, care cuprinde și mistuie clădiri, păduri etc. V. pîrjol. Pericol de incendiu. Pompă de incendiu. ▭ Incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stîlp de flacără. DUMITRIU, N. 49. Într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati. BART, E. 268. Așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. AL. II 60.
5. [DN] INCENDIU s.n. Foc mare; pîrjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie].
6. [MDN '00] INCENDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)
7. [Șăineanu, ed. VI] incendiu n. 1. foc mare; 2. turburări revoluționare.
8. [Scriban] *incéndiŭ n. (lat. in-cendium, d. in-céndere, a aprinde. V. încing, incandescent). Aprinderea unuĭ edificiŭ, uneĭ pădurĭ, uneĭ recolte ș. a. Fig. Sedițiune, răscoală.
9. [DOOM 3] incendiu [diu pron. dĭu] s. n., art. incendiul; pl. incendii, art. incendiile (desp. -di-i-)
10. [DOOM 2] incendiu [diu pron. dĭu] s. n., art. incendiul; pl. incendii, art. incendiile (-di-i-)
11. [MDO] incendiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL