1. [DEX '09] INCENDIATOR, -OARE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.
2. [MDA2] incendiator, ~oare smf, a [At: DA ms / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: incendia + -tor] 1-2 (Persoană) care provoacă un incendiu. 3-6 (Persoană) care îndeamnă (la revoltă sau) la acțiuni violente Si: instigator, provocator.
3. [DLRLC] INCENDIATOR, -OARE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu (cu intenții criminale). ♦ Fig. Persoană care ațîță, care îndeamnă la acțiuni războinice, violente; provocator. – Pronunțat: -di-a-.
4. [DN] INCENDIATOR, -OARE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațîțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor].
5. [MDN '00] INCENDIATOR, -OARE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)
6. [Scriban] *incendiatór, -oáre adj. și s. Dătător de foc.
7. [DOOM 3] incendiator (desp. -di-a-) s. m., pl. incendiatori
8. [DOOM 2] incendiator (-di-a-) s. m., pl. incendiatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL