1. [DEX '09] INCAPABIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.
2. [MDA2] incapabil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 67 / Pl: ~i, ~e / E: fr incapable] 1-2 smf, a (Persoană) care nu este capabilă să facă ceva. 3 a (Pex) Nepriceput. 4 a (Jur; spc) Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.
3. [CADE] * INCAPABIL adj. 1 Care nu poate, nu e în stare să facă un lucru ¶ 2 Nedestoinic, nevrednic, nepriceput, neîndemînatec ¶ 3 ⚖️ Care e lipsit prin lege de anumite drepturi sau exclus de la anumite funcțiuni [fr.].
4. [DLRLC] INCAPABIL, -Ă, incapabili, -e, adj. Care nu poate, care nu este în stare să facă ceva; p. ext. lipsit de aptitudinea de a face ceva; nevrednic. Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. [Conu Leonida] e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. ◊ (Substantivat) X e un incapabil. ♦ (Jur.) Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, de a ocupa o anumită funcție.
5. [DN] INCAPABIL, -Ă adj. (adesea s.) Care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. ♦ (Jur.) Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. [Cf. fr. incapable].
6. [MDN '00] INCAPABIL, -Ă adj. 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr. incapable)
7. [Șăineanu, ed. VI] incapabil a. 1. care nu e capabil: principe incapabil de a guverna; 2. care n’are capacitatea legală; 3. în sens bun: incapabil de lașitate.
8. [Scriban] *incapábil, -ă adj. (d. capabil; fr. -able. Lat. in-capabilis înseamnă „care nu poate fi prins orĭ cuprins”, ĭar incapabil se zice in-capax). Care nu e capabil, prost: guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e în stare să facă ceva răŭ: înțeleptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturĭ, ca minoriĭ, nebuniĭ, femeile ș. a.
9. [CADE] *CAPABIL adj. ¶ ¶ contr. INCAPABIL ¶ 1 Care e în stare, care are însușirile cerute spre a putea face ceva: vrednic, destoinic: eram ~ să spun pe carte cît ori-care anagnost de repede NEGR. ¶ 2 Îndemînatec, dibaciu, iscusit, priceput ¶ 3 ⚖️ Care are capacitatea legală [fr.].
10. [DOOM 3] incapabil adj. m., pl. incapabili; f. incapabilă, pl. incapabile
11. [DOOM 2] incapabil adj. m., pl. incapabili; f. incapabilă, pl. incapabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL