Definiție și ce înseamnă imploziune

1. [DEX '09] IMPLOZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane ocluzive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion.

2. [MDA2] implozie sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr implosion] (Îoc explozie) 1 Pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2 (Fon) Moment inițial al articulării unei consoane ocluzive, care constă în închiderea totală a organului fonator.

3. [DEX '98] IMPLOZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion.[1]

4. [DN] IMPLOZIE s.f. 1. (op. explozie) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată cînd pereții acesteia sunt distruși. 2. (Fon.) Momentul inițial al articulării unei consoane oclusive. [Var. imploziune s.f. / < fr. implosion].

5. [MDN '00] IMPLOZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului. (< fr. implosion)

6. [MDA2] imploziune sf vz implozie

7. [DN] IMPLOZIUNE s.f. v. implozie.

8. [DOOM 3] implozie (desp. -zi-e) s. f., art. implozia (desp. -zi-a), g.-d. art. imploziei; pl. implozii, art. imploziile (desp. -zi-i-)

9. [DOOM 2] implozie (-zi-e) s. f., art. implozia (-zi-a), g.-d. art. imploziei; pl. implozii, art. imploziile (-zi-i-)

10. [DTL] IMPLOZIE s. f. (< fr. implosion): prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator și în realizarea unei tensiuni crescânde prin oprirea aerului.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro