Definiție și ce înseamnă impereche

1. [DEX '09] ÎMPĂRECHEA vb. I v. împerechea.

2. [DEX '09] ÎMPERECHEA, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărechea vb. I] – În + pereche.

3. [MDA2] împărechea v vz împerechea

4. [MDA2] împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V: (Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche] 1 vr (Înv) A se despărți. 2 vr (Înv) A se învrăjbi. 3-4 vtr A (se) uni pentru a forma o pereche Si: a (se) asocia. 5 vt A potrivi perechile de animale în vederea montei. 6 vrr A săvârși actul sexual Si: a se împreuna.

5. [CADE] ÎMPERECHIA 👉 ÎMPĂRECHIA.

6. [DLRLC] ÎMPERECHEA, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und' s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărechea vb. I.

7. [Șăineanu, ed. VI] împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.

8. [Scriban] împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.

9. [Scriban] împerechéz, V. împărechez.

10. [DOOM 3] împerechea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împerechez, 3 împerechează, 1 pl. împerechem; conj. prez. 1 sg. să împerechez, 3 să împerecheze; ger. împerechind

11. [DOOM 2] împerechea (a ~) vb., ind. prez. 3 împerechează, 1 pl. împerechem; conj. prez. 3 să împerecheze; ger. împerechind

12. [MDO] împerechea (ind. prez. 3 sg. și pl. împerechează, 1 pl. împerechem, ger. împerechind)

13. [IVO-III] împerechez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro