Definiție și ce înseamnă imperceptibil

1. [DEX '09] IMPERCEPTIBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.

2. [MDA2] imperceptibil, ~ă [At: HOGAȘ, H. 90 / Pl: ~i, ~e / E: fr imperceptible] 1 a Care nu poate fi perceput. 2 a (Pex) Foarte mic. 3-4 av, a (În mod) insesizabil.

3. [CADE] * IMPERCEPTIBIL adj. 1 Care nu poate fi zărit sau simțit ¶ 2 Foarte mic ¶ 3 Care scapă pătrunderii noastre [fr.].

4. [DLRLC] IMPERCEPTIBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput. Traducătorii din orice limbă se izbesc aproape întotdeauna de o mare dificultate: imposibilitatea de a reda într-o altă limbă nuanțele stilistice, uneori aproape imperceptibile. L. ROM. 1953, nr. 2, 97. ♦ Abia perceptibil, aproape neobservat. O ceață ușoară, un voal imperceptibil, se așterne peste apă. BOGZA, C. O. 128. Un imperceptibil zîmbet grațios. HOGAȘ, H. 90. ◊ (Adverbial) I se păru că umerii ei delicați se scutură de rîs, imperceptibil, sub rochia de mătase. DUMITRIU, B. F. 38. Sabina descoperi o cută imperceptibil deranjată. C. PETRESCU, C. V. 169.

5. [DN] IMPERCEPTIBIL, -Ă adj. Care nu se poate percepe; (p. ext.) abia perceptibil. [Cf. fr. imperceptible].

6. [MDN '00] IMPERCEPTIBIL, -Ă adj. care nu poate fi perceput, abia observat; nesesizabil. (< fr. imperceptible)

7. [Șăineanu, ed. VI] imperceptibil a. 1. care nu poate fi zărit: animalcul imperceptibil; 2. care scapă simțurilor, minții: sunet imperceptibil.

8. [Scriban] *imperceptíbil, -ă adj. (in- și perceptibil). Care nu se poate percepe (vedea orĭ auzi), ca microbiĭ orĭ un sunet foarte slab. Fig. Foarte mic: progres imperceptibil. Adv. În mod imperceptibil.

9. [DOOM 3] imperceptibil adj. m., pl. imperceptibili; f. imperceptibilă, pl. imperceptibile

10. [DOOM 2] imperceptibil adj. m., pl. imperceptibili; f. imperceptibilă, pl. imperceptibile

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro