1. [DEX '09] IMPERATOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator.
2. [MDA2] imperator sm [At: (a. 1757) GCR. II, 53/15 / Pl: ~i / E: lat imperator] 1-2 (Înv) Împărat (al romanilor). 3 (Înv) Țar al Rusiei. 4 Titlu onorific conferit generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii. 5-8 Persoană care purta titlul de imperator (1-4).
3. [DN] IMPERATOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator].
4. [MDN '00] IMPERATOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie. (< lat. imperator)
5. [Scriban] *imperatór m. (lat. imperátor, -óris, d. ímpero, -áre, a comanda, a porunci). Împărat. – Fem. Rar, imperatrice, împărăteasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL