Definiție și ce înseamnă impenitență

1. [DEX '09] IMPENITENȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

2. [MDA2] impenitență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr impenitence] (Liv) Lipsă de remușcări.

3. [DEX '96] IMPENITENȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

4. [DN] IMPENITENȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].

5. [MDN '00] IMPENITENȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)

6. [Scriban] *impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.

7. [DOOM 3] impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței

8. [DOOM 2] impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro