1. [DEX '09] IMPENITENȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
2. [MDA2] impenitență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr impenitence] (Liv) Lipsă de remușcări.
3. [DEX '96] IMPENITENȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
4. [DN] IMPENITENȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].
5. [MDN '00] IMPENITENȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)
6. [Scriban] *impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.
7. [DOOM 3] impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței
8. [DOOM 2] impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL