1. [DEX '09] IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Livr.) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
2. [MDA2] impenitent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impénitent] (Liv) Care nu are remușcări.
3. [DEX '96] IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
4. [DN] IMPENITENT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].
5. [MDN '00] IMPENITENT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)
6. [Scriban] *impenitént, -ă adj. (lat. impóenitens, -éntis. V. penitent. Care persistă în păcat și nu se căĭește: un bețiv impenitent.
7. [DOOM 3] impenitent (livr.) adj. m., pl. impenitenți; f. impenitentă, pl. impenitente
8. [DOOM 2] impenitent (livr.) adj. m., pl. impenitenți; f. impenitentă, pl. impenitente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL