1. [DEX '09] HĂRNICUȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic; hărnicel. – Harnic + suf. -uț.
2. [MDA2] hărnicuț, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 69 / Pl: ~i, ~e / E: harnic + -uț] 1-6 (Șhp) Hărnicel (1-6).
3. [CADE] HĂRNICUȚ adj. dim. HARNIC: Dragă mi-i mîndra micuță, Că la cîmp e ~ă (IK.-BRS.).
4. [DLRLC] HĂRNICUȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic. La trebi-s hărnicuț cît se poate. CREANGĂ, A. 69. Dragă mi-i mîndra micuță, Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.
5. [DOOM 3] hărnicuț adj. m., pl. hărnicuți; f. hărnicuță, pl. hărnicuțe
6. [DOOM 2] hărnicuț adj. m., pl. hărnicuți; f. hărnicuță, pl. hărnicuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL