1. [DEX '09] HĂRNICI, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
2. [MDA2] hărnici [At: SEVASTOS, N. 2/31 / Pzi: ~cesc / E: harnic] 1-3 vr A se arăta harnic (1-3). 4-6 vr A deveni harnic (1-3). 7 vt A stimula pe cineva la lucru. 8 vi A lucra cu zel. 9 vi A lucra din greu.
3. [CADE] HĂRNICI vb. tr. și refl. A (se) face harnic
4. [DLRLC] HĂRNICI, hărnicesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni muncitor, sîrguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. Babele spun cîte o minciună, să mai hărnicească fetele. SEVASTOS, N. 2. 3. Intranz. A lucra, a munci cu hărnicie. Am plivit grîul, plivit, La prășit am hărnicit. FRUNZĂ, S. 43.
5. [DOOM 3] hărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărnicesc, 3 sg. hărnicește, imperf. 1 hărniceam; conj. prez. 1 sg. să hărnicesc, 3 să hărnicească
6. [DOOM 2] hărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărnicesc, imperf. 3 sg. hărnicea; conj. prez. 3 să hărnicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL