1. [DEX '09] HĂMĂITURĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
2. [DLRLC] HĂMĂITURĂ, hămăituri, s. f. Hămăit. Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. – Pronunțat: -mă-i-.
3. [DOOM 3] hămăitură (desp. -mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl. hămăituri
4. [DOOM 2] hămăitură (-mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl. hămăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL