1. [DEX '09] IPOTECAR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire.
2. [MDA2] ipotecar, ~ă a [At: I. IONESCU, P. 190 / V: (înv) h~, ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr hypothécaire] 1 (D. o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă. 2 Garantat printr-o ipotecă. 3 Referitor la ipotecă.
3. [CADE] * IPOTECAR adj. 1 ⚖️ Care are drept de ipoteca ¶ 2 Privitor la o ipotecă [fr.].
4. [DN] IPOTECAR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire].
5. [MDN '00] IPOTECAR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire)
6. [Șăineanu, ed. VI] ipotecar a. care are, care dă drept ipotecă.
7. [Scriban] *ipotecár, -ă adj. (lat. hypothecarius). Jur. Care are saŭ dă drept de ipotecă: creditor ipotecar, datorie ipotecară. Relativ la ipotecĭ. Casă ipotecară, care te împrumută dacă ipotechezĭ ceva. Adv. Pin ipotecă.
8. [MDA2] hipotecar, ~ă a vz ipotecar
9. [MDA2] ipotecariu, ~ie a vz ipotecar
10. [DOOM 3] ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. ipotecară, pl. ipotecare
11. [DOOM 2] ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. ipotecară, pl. ipotecare
12. [DE] IPOTECÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL