1. [DEX '09] HIPOTAXĂ[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe.
2. [MDA2] hipotaxă sf [At: DN3 / Pl: ~xe / E: fr hypotaxe] 1-2 (Lin) Subordonare sintactică (prin elemente relaționale).
3. [DEX '96] HIPOTAXĂ[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe.
4. [DN] HIPOTAXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență].
5. [MDN '00] HIPOTAXĂ s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr. hypotaxe)
6. [DTL] HIPOTAXĂ s. f. (< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență): raportul de subordonare prin joncțiune în cadrul frazei, cu ajutorul conjuncțiilor și locuțiunilor conjuncționale subordonatoare, al pronumelor și adjectivelor relative, al pronumelor și adjectivelor nehotărâte cu funcție de relație și al adverbelor relative.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL