1. [MDA2] hațaș1 sm [At: I. CR. IV, 306 / Pl: ~i / E: nct] (Buc) Tâlhar.
2. [DAR] hațaș1, hațașuri și hațașe, s.n. (reg.) 1. cărare prin pădure făcută de viețuitoare (lupi, urși, ciute etc.). 2. drum de munte (făcut de oi). 3. potecă prin pădure (făcută de om). 4. drum râpos.
3. [DAR] hațaș2, hațași, s.m. (reg.) tâlhar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL