1. [DEX '09] HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.
2. [MDA2] haidău2 sna [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 139 / Pl: ~uri / E: mg hajdu] 1 Dans popular de flăcăi din Ardeal, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se execută acest dans.
3. [MDA2] haidău1 sm [At: (a. 1693) ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ăi / E: mg hajto] (Reg) 1 Om însărcinat cu paza vitelor mari. 2 Om voinic, tânăr, dar leneș. 3 Om depravat.
4. [CADE] HAIDĂU sm. Argat însărcinat cu paza unui tamazlîc de vite, bouar, văcar: s’a călugărit mai cu toți haidăii lui (crg.); au întrebat pe haidăi a cui îs vitele cele (sev.) [ung. hajtó].
5. [DEX '96] HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.
6. [DLRLC] HAIDĂU, haidăi, s. m. 1. Păzitor de vite; bouar, văcar; haidamac (2). Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153. Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21. 2. Om fără căpătîi, golan; bătăuș, haidamac (1). Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntan în bătaie. ȘEZ. IV 17.
7. [Șăineanu, ed. VI] haidău m. argat la vite: Ciubuc mocanul sa călugărit cu mai toți haidăii lui CR. [Derivat din haide!].
8. [Scriban] haĭdăŭ m. (d. haĭtăŭ [Trans.], ung. hajtó, haĭdăŭ [d. hajtani, a mîna], supt infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.
9. [CADE] ❍AIDĂU = HAIDĂU.
10. [DOOM 3] haidău (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii
11. [DOOM 2] haidău (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii
12. [DOOM 3] haidăul (dans) s. n. art., neart. haidău
13. [DOOM 2] !haidăul (dans) s. n. art., neart. haidău
14. [DTM] haidăul v. fecioreasca (1).
15. [Onomastic] HAIDĂU, Ion, mold. (RI XI 315; Băl VI); Haidăii fam. (17 B I 338), < subst.
16. [Argou] haidău, haidăi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)
17. [DAR] haidău2 s.n. (reg.) joc țărănesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL