1. [MDA2] călugărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriți (1).
2. [MDA2] călugărit1 sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: ~uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).
3. [DEX '09] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.
4. [MDA2] călugări vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gheri / Pzi: ~resc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).
5. [MDA2] călugheri v vz călugări
6. [CADE] CĂLUGĂRESC adj. ⛪ De călugăr(iță), privitor la călugăr(iță): viață călugărească; se apucă de-i desbrăcă de hainele lor și-i îmbrăcă în haine călugărești ISP. ¶ ¶ contr. NECĂLUGĂRESC.
7. [CADE] CĂLUGĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. ⛪ A (se) face călugăr(iță): mitropolitul și episcopii, crezînd că se sfîrșește, îl călugăriră, puindu-i nume Paisie NEGR.; proverb: dracu, cînd a îmbătrînit. atunci s’a călugărit ZNN..
8. [DEX '98] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
9. [DLRLC] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
10. [DLRM] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
11. [Șăineanu, ed. VI] călugări v. (se) face călugăr.
12. [Scriban] 2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.
13. [DOOM 3] călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, 3 sg. călugărește, imperf. 1 călugăream; conj. prez. 1 sg. să călugăresc, 3 să călugărească
14. [DOOM 2] călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 să călugărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL