1. [DEX '09] GÂRBACI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.
2. [MDA2] gârbaci sn [At: M. COSTIN, LET. I, 257/35 / V: câ~, cor~, gor~, scor~, zg~ / Pl: ~ace[1] / E: bg гърбач, tc kirbaç] 1 Bici din curele împletite, (cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou, servind ca instrument de tortură. 2 (Pex) Jordie. 3 Lovitură de gârbaci (1).
3. [MDA2] cârbaci sn vz gârbaci
4. [MDA2] corbaci sn vz gârbaci
5. [MDA2] gorbaci sn vz gârbaci[1]
6. [DLRLC] GÎRBACI, gîrbace, s. n. Bici, făcut mai ales din curele (uneori cu vîrfurile plumbuite) sau din vînă de bou, servind odinioară ca instrument de tortură. Icneau sub poveri muncitorii. Icneau și sub gîrbaciul sau vîna de bou care îi lovea cînd le cădea un sac din spinare și-o ladă de pe umăr. PAS, L. II 255. Știm ce făceai cînd erai slujitor la curtea lui Bogdănuț-vodă. Ș-ai bătut cu gîrbaci plumbuit pe sărmani. SADOVEANU, N. P. 328. În cap mergeau, ca să deschidă drumul, dorobanții cu gîrbace și vînătorii de plai și de Olt cu lungi sănețe. ODOBESCU, S. I 73. ♦ Lovitură de gîrbaci.
7. [Șăineanu, ed. VI] gârbaciu n. biciu gros și adesea plumbuit. [Turc. KYRBAČ].
8. [Scriban] gîrbácĭ n., pl. e (turc. kyrbač, alb. bg. gŭrbač, rus. karbáč, ung. korbács, bicĭușcă, bicĭ scurt și gros, de unde și sp. carbacho, fr. cravache, cravașă; germ. karbatsche). Bicĭușcă, cravașă, maĭ ales scurtă și groasă. Lovitură de gîrbacĭ: gîrbacele luĭ Căpitan Costache. Fig. S. m. Lovitură de pumn: ĭ-a tras doĭ gîrbacĭ în ceafă. – Și hîrbacĭ (Bz.).
9. [DOOM 3] gârbaci s. n., pl. gârbace
10. [DOOM 2] gârbaci s. n., pl. gârbace
11. [MDO] gîrbaci
12. [IVO-III] gârbaciu, -ce.
13. [DER] gîrbaci (gîrbace), s. n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravașe, s. f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravașa, vb. (a bate cu biciul).
14. [DRAM 2015] corbaci, s.m. – v. scorbaci („bici”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL