1. [DEX '09] GRANDOMAN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
2. [MDA2] grandoman, ~ă a [At: IORGA, CH. II, 79 / Pl: ~i, ~e / E: drr grandomanie] Persoană care suferă de grandomanie Si: megaloman.
3. [CADE] * GRANDOMAN sm., GRANDOMANĂ (pl. -ne) sf. Înfumurat(ă), care face pe marele, care vrea să se arate mare, crezîndu-se cine știe ce: un grandoman ridicol, pe care ea îl credea un geniu (VLAH.) [fr. grand + -man].
4. [DLRLC] GRANDOMAN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie. Se măritase c-un stropșit, cu unu... Amilcar Ciuhureanu, poet simbolist, un grandoman ridicol pe care ea îl credea un geniu neînțeles. VLAHUȚĂ, O. A. 318.
5. [DN] GRANDOMAN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngîmfat. [< grandomanie].
6. [MDN '00] GRANDOMAN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
7. [Șăineanu, ed. VI] grandoman a. și m. care face pe marele.
8. [DOOM 3] grandoman s. m., pl. grandomani
9. [DOOM 2] grandoman s. m., pl. grandomani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL