1. [MDA2] granatar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 111/8 / Pl: ~i / E: granată + -ar] (Înv) Grenadier.
2. [Scriban] *granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL