Definiție și ce înseamnă gramaticalizare

1. [DEX '09] GRAMATICALIZARE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

2. [MDA2] gramaticalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: gramaticaliza[1]] Transformare a unor cuvinte cu sens lexical în instrumente gramaticale.

3. [DN] GRAMATICALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) gramaticaliza și rezultatul ei; folosire a unui element lexical denotativ ca simplu element gramatical. [< gramaticaliza, după fr. grammaticalisation].

4. [DEX '09] GRAMATICALIZA, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

5. [MDA2] gramaticaliza vr [At: DEX / Pzi: 3 ~zează / E: fr grammaticaliser] (D. cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală (1) (căpătând rol de instrument gramatical).

6. [DN] GRAMATICALIZA vb. I. 1. tr. A da unui element lexical denotativ o funcție pur gramaticală. ♦ refl. A se transforma într-un instrument gramatical, a-și pierde elementul afectiv inițial. [< fr. grammaticaliser].

7. [MDN '00] GRAMATICALIZA vb. tr., refl. (despre cuvinte cu sens lexical) a (se) transforma în instrument gramatical, pierzându-și valoarea expresivă inițială. (< fr. grammaticaliser)

8. [DOOM 3] gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

9. [DOOM 2] gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

10. [DOOM 3] !gramaticaliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gramaticalizează, imperf. 3 pl. se gramaticalizau; conj. prez. 3 să se gramaticalizeze; ger. gramaticalizându-se

11. [DOOM 2] gramaticaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizează

12. [DTL] GRAMATICALIZARE s. f. (< gramaticaliza, după fr. grammaticaliser): fenomen lingvistic complex, strâns legat de abstractizarea cuvintelor, de slăbirea sau pierderea conținutului lor noțional, lexical și afectiv, a cărui consecință este transformarea cuvintelor în instrumente gramaticale (cu semnificație gramaticală abstractă); fenomen lingvistic prin care se face trecerea cuvintelor independente semantic în categoria cuvintelor golite de sens lexical, a instrumentelor gramaticale. Este un proces lent și gradat care se perpetuează de-a lungul secolelor, ducând la întărirea caracterului analitic al limbii. Cel mai concludent exemplu din acest punct de vedere este dat de către articol (v. și abstractizare, instrument gramatical).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro