1. [DEX '09] DENOTATIV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații. – Din fr. dénotatif.
2. [MDA2] denotativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr dénotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Corespunzător denotației (2) cf precis, comun, obișnuit. 2 (D. stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații.
3. [DN] DENOTATIV, -Ă adj. Sens denotativ = sensul obișnuit al unui cuvînt. ♦ (Despre limbaj) Direct, obișnuit, precis, banal. [< fr. dénotatif].
4. [MDN '00] DENOTATIV, -Ă adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis. ◊ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații. (< fr. dénotatif)
5. [DOOM 3] denotativ adj. m., pl. denotativi; f. denotativă, pl. denotative
6. [DOOM 2] *denotativ adj. m., pl. denotativi; f. denotativă, pl. denotative
7. [DTL] DENOTATIV, -Ă adj. (< fr. dénotatif): în sintagmele limbaj denotativ și sens denotativ (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL