1. [MDA2] gobelin sn vz goblen
2. [CADE] * GOBELIN (pl. -inuri) sn. Covor artistic lucrat în fabrica Gobelins, din Paris.
3. [Scriban] *gobelín n., pl. e și urĭ (de la T. Gobelin, inventatoru acestor covoare la 1500). Un fel de covor cu desemne artistice țesute din celebra fabrică situată la Paris și fundată în sec. XV de numițiĭ Gobelin (văpsitorĭ din Reims). Această fabrică a luat un mare avînt supt Ludovic XIV, a decăzut supt Revoluțiune, apoĭ ĭar s’a rîdicat supt Imperiŭ și are și azĭ un renume universal.
4. [DEX '09] GOBLEN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).
5. [MDA2] goblen sn [At: DA ms / V: (iuz) ~belin / Pl: ~uri / E: fr (manufacture des) Gobelins] 1-3 Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică.
6. [DLRLC] GOBLEN, goblenuri, s. n. Țesătură artistică făcută din fire divers colorate, reprezentînd o imagine plastică. – Scris și: gobelin (CAMIL PETRESCU, T. I 381).
7. [DN] GOBLEN s.n. Covor sau cusătură artistică. [Var. goblin s.n. / < fr. gobelin < Gobelins – familie de vopsitori din Paris].
8. [DN] GOBLIN s.n. v. goblen.
9. [MDN '00] GOBLEN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr. gobelin)
10. [DOOM 3] goblen (desp. go-blen) s. n., pl. goblenuri
11. [DOOM 2] goblen (go-blen) s. n., pl. goblenuri
12. [DE] GOBLÉN (< fr.) s. n. 1. Tapiserie, denumită astfel după produsele manufacturii Gobelins (Franța), preluată în 1662 de Colbert, care a transformat-o în manufactură regală. 2. Broderie executată într-un punct având aspectul tapiseriilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL