1. [DEX '09] CUSĂTURĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ (Med.) Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutură s. f.] – Cusut + suf. -ură.
2. [MDA2] cusătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 13/1 / V: (înv) cos~, ~sut~, cosut~, ~st~ / Pl: ~ri / E: cusut + -ură] 1 Cusut (1). 2 Felul (specific) de a coase. 3 Modelul unei cusături (1) sau al unei broderii. 4 Locul sau materialul unde se coase Si: cusut (3). 5 Ața cu care se coase. 6 Cusut (2). 7 Lucrul, obiectul cusut. 8 Broderie. 9 (Fig; reg) Trăsătură (ascunsă) a firii oamenilor Cf aluat, material, pastă. 10 (Înv) Împunsătură.
3. [CADE] CUSĂTURĂ, ❍ CUSUTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a coase ¶ 2 Meșteșugul de a coase ¶ 3 Felul cum un lucru e cusut ¶ 4 Înnădirea prin coasere a două bucăți de stofă, pînză, etc. sau a două lucruri deosebite: taie încetișor cusutura de la mîneca lui Mogorogea (CRG.) ¶ 5 Flori sau alte podoabe cusute pe o pînză, etc.: mînicile largi, de pe care sclipeau sus cusuturile cu altițe (GRIG.) ¶ 6 ⛵ Împreunarea a două fășii de pînză de vetrelă [lat. consutura].
4. [DEX '98] CUSĂTURĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutură s. f.] – Cusut + suf. -ură.
5. [DLRLC] CUSĂTURĂ, cusături, s. f. 1. Acțiunea de a coase; cusut. [Cîntau] cu toatele cînd erau la furcă ori la cusătură. ISPIRESCU, L. 51. Și nu-mi coase Și să-mi tacă, Ci din gură Viers îi cură; Lin, mai lin... Să nu-mi turburi Cusătura. TEODORESCU, P. P. 61. 2. Locul,linia unde se împreună prin cusut două bucăți de stofă, de pînză etc.; ața cu care e cusut ceva. Cusătura mînecii s-a desfăcut. ♦ (Tehn.) Linie de împreunare prin nituire sau sudare a marginilor a două tole. 3. Felul cum e cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pînză, pe o stofă etc. A învățat o cusătură nouă. nu La doisprezece ani era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. VLAHUȚĂ, O. A. 510. 4. Lucru la care coase cineva. Multe-i spun Cînd nu m-ascultă, Dar tresar și tac din gură Cînd, c-un zîmbet, își ridică Ochii de pe cusătură. TOPÎRCEANU, B. 58. A luat în urmă cusătura ei Cea cu flori-cămașă, soare de frumoasă, – Și s-a dus în pragul tindei, ca să coasă. COȘBUC, P. I 245. M-a trămis doamna de sus La a de jos Ca să-i dea o cusătură Fără pic de tivitură (Hîrtia). TEODORESCU, P. P. 220. Tu ți-ai lăsat Cusătura ta Pe grinduța mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. – Variantă: cusutură (CREANGĂ, A. 111) s. f.
6. [DLRM] CUSĂTURĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. 2. Locul unde se împreună prin cusut două bucăți de stofă, de pînză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie unde se împreună, prin nituire sau sudare, marginile a două tole. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pînză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutură s. f.] – Din coase + suf. -(ă)tură.
7. [Șăineanu, ed. VI] cusătură f. efectul coaserii: lucru cusut. [Lat. vulg. CONSUTURA (v. coase)].
8. [DEX '09] CUSUTURĂ s. f. v. cusătură.
9. [MDA2] cosătură2 sf vz cusătură
10. [MDA2] cosutură1 sf vz cusătură
11. [MDA2] custură2 sf vz cusătură
12. [MDA2] cusutură sf vz cusătură
13. [CADE] CUSUTURĂ 👉 CUSĂTURĂ.
14. [Scriban] cusătoreásă, -íe, -úră, V. cusutor-.
15. [Scriban] cusutúră f., pl. ĭ (d. cusut orĭ lat. consutúra. V. sutură). Est. Loc cusut: haĭnă cu multe cusuturĭ. Modu de a coase: cusutură rară. – În vest cusă-.
16. [DOOM 3] cusătură s. f., g.-d. art. cusăturii; pl. cusături
17. [DOOM 2] cusătură s. f., g.-d. art. cusăturii; pl. cusături
18. [MDO] cusătură
19. [IVO-III] cusătură, -ri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL