1. [DEX '09] GAIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.
2. [MDA2] gaiță2 sf [At: CONTEMPORANUL V, 292 / P: ga-i~ / V: gaiț sn (Pl: ~țuri) / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Petrol lampant. 2 Lampă cu gaz.
3. [MDA2] gaiță1 sf [At: ALECSANDRI, T. 941 / P: ga-i~ / V: ~ică / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: ns cf bg галика, scr galica] 1 Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu un penaj brun-roșcat, dungi albastre și negre pe aripi, coadă neagră, care poate imita sunete scoase de alte păsări Si: (reg) galiță, ghindariu, machiaș, matieș, zaică, zaiță, zăicoi (Garrulus glandarius). 2 (Pfm; îe) A se ține ~ de (sau după) cineva A se ține scai de cineva. 3 (Îe) Tacă-ți ~ța Tacă-ți gura. 4 (Fig; fam) Femeie care vorbește mult și fără rost. 5 (Reg; fig) Femeie subțire, cu corp șerpuitor. 6 (Orn; reg) Uliu. 7 (Orn; îc) ~ de munte Alunar (Nucifraga caryocatactes). 8 (Orn; îc) ~ vânătă Dumbrăveancă. 9 (Pop) Trăgător al cleștelui de scos cercuri.
4. [CADE] GAIȚĂ2 sf. Mold. Bucov. 1 Petrol ¶ 2 Lampă primitivă țărănească cu petrol.
5. [CADE] GAIȚĂ1 (pl. -țe) sf. 1 🐦 Pasăre cu pene pestrițe și cu un moț frumos pe cap; prinsă de mică, se domesticește ușor și învăță chiar unele cîntece și chiar vorbe, pe care le repetă într’una, fiind foarte flecară; numită, după regiuni, și „zaiță”, „soiță”, „mătieș”, etc. (Garrulus glandarius) (🖼 2270): avea un mierloiu care fluiera căzăceasca și o ~... care vorbea rusește (CAR.); Gaița ce imitează ori-ce sunete bizare (ALECS.); de aci F, femeie căreia-i toacă gura într’una: gaița cea de cucoana Caliopi, care m’o asurzit cu miorlăiturile (ALECS.) ¶ 2 🐦 ~-DE-MUNTE, pasăre mare, de coloare brună, care trăește prin pădurile de la munte și se hrănește cu cucuruz de brad, cu alune, cu nuci, etc.; numită și „alunar” sau „nucar” (🖼 2271) (Nucifraga caryocatactes) ¶ 3 🐦 ~-VÎNĂTĂ = DUMBRĂVEANCĂ ¶ 🔧 Trăgătorul cleștelui de scos cercuri.
6. [DEX '96] GAIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.
7. [DLRLC] GAIȚĂ2, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, cu penajul frumos colorat; poate imita sunetele scoase de diferite păsări (Garrulus glandarius). Vorbești și tu ca gaița, ce prinzi de la tat’ tu. V. ROM. septembrie 1953, 166. Îl înhățase drăcoaica cu ghearele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 212. Gaița ce imitează orice sunete bizare. ALECSANDRI, P. A. 125. ◊ Expr. A se ține gaiță de (sau după cineva) = a se ține scai de (sau după) cineva. Și vai de capul lor, că se ține gaiță după dînșii, stă ziua toată în piață, ca să vază cum datornicii lui adună banii. SLAVICI, N. 282. ◊ Compus: gaiță-de-munte = alunar (II 1). 2. Fig. (Familiar) Femeie căreia nu-i mai tace gura. V. caragață. Mă vîr printre fete, ca un diavol mă vîr. Gaițele, scai pe soră-mea... îi pun rochia ei albă de mireasă. STANCU, D. 179. L-o scos din minte gaița cea de cucoana Caliopi. ALECSANDRI, T. I 338. – Pronunțat: ga-i-.
8. [DLRLC] GAIȚĂ1 s. f. (Mold., Bucov.) 1. Petrol lampant. Oamenii se ung pe cap cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174. 2. Lampă țărănească cu petrol lampant. Gaița pîlpîie pe prichiciul hornului. CONTEMPORANUL, VIII 17. – Pronunțat: gai-.
9. [DLRM] GAIȚĂ2 s. f. (Reg.) Petrol lampant. ♦ Lampă țărănească cu petrol. [Pr.: gai-] – Din gaz (după opaiț).
10. [Șăineanu, ed. VI] gaiță f. 1. Mold. mânerul cleștelui de dogar: 2. lampă țărănească făcută dintr’o sticlă, în care se pune petrol: femeia aprinse gaița. [Aplicațiune metaforică a vorbei precedente, probabil prin aluziune la ciocul gaiței, scurt și gros, încovoiat și dințat la vârf].
11. [Șăineanu, ed. VI] gàiță f. 1. pasăre cântâtoare și isteață, se deprinde a rosti vorbe (Garrulus glandarius): gaița ce imitează orice sunete bizare AL. 2. fig. toacă-gură. [Vechiu-rom. gaică, dintr’un primitiv *gaie = lat. vulg. GAIA, gaiță]. V. gaie.
12. [Scriban] 1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).
13. [Scriban] 2) gáiță f. (d. gaz, petrol, supt infl. luĭ gaiță 1). Nord. Pop. Petrol.
14. [MDA2] gaică2 sf vz gaiță1
15. [MDA2] gaiț sn vz gaiță2
16. [CADE] ‡ CIOCOTNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Lingușitor josnic, slugarnic ¶ 2 Băn. 🐦 = GAIȚĂ.
17. [CADE] * GALIȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. 🐦 1 = GAIȚĂ1 1 ¶ 2 pl. Păsări de curte (găini, rațe, gîște, etc.): înconjurat de atîta amar de galițe (CRG.); morărița și-a crescut gîște și rațe și alte galițe (RET.) [comp. vsl. galica „cioacă”'].
18. [CADE] GHINDAR sm. Bucov. ① 🐦 GAIȚĂ1 1 ¶ 2 🌿 = STEJAR: Tufani, paltini, ~i se îngroziră foarte (ALX.) [ghindă].
19. [CADE] NUCAR sm. 🐦 👉 GAIȚĂ-DE-MUNTE [nucă].
20. [CADE] ❍ZAICĂ, ZAIȚĂ sf. Băn. 🐦 = GAIȚĂ1 [bg. zajči „de iepure”, zajčarŭ „vultur iepurar”].
21. [DOOM 3] gaiță (desp. ga-i-) s. f., g.-d. art. gaiței; pl. gaițe
22. [DOOM 2] gaiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gaiței; pl. gaițe
23. [DOOM 3] gaică s. f., g.-d. art. găicii; pl. găici
24. [DOOM 3] picior-de-gaiță (plantă) (desp. -ga-i-) s. m.
25. [DOOM 2] !picior-de-gaiță (plantă) (ga-i-) s. m.
26. [Onomastic] GAIȚĂ, f., 1533, Urlați (BCI V 179), < subst.
27. [DLRLV] SAICĂ s. f. (Ban.) Gaiță. Sajkĕ. Graculus. AC, 366. Etimologie: magh. szajkó.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL