1. [DEX '09] GÂRLIȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iță.
2. [DEX '09] GÂRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec.
3. [MDA2] gârliță1 [At: GORJAN, H. II, 17/19 / Pl: ~țe / E: gârlă + -iță] 1-6 Gârlă (1-6) mică.
4. [MDA2] gârliță2 sf [At: CANTEMIR, IST. 377 / V: (reg) ~rbi~ / Pl: ~țe / E: bg огърлица, cf srb ògrlica] 1 (Înv) Lanț de fier cu care se legau de gât condamnații. 2 Boală la porci care se manifestă prin umflarea gâtului. 3 Gâscă sălbatică ce trece pe la noi toamna și primăvara în stoluri foarte mari și are carnea gustoasă (Anser albifrons). 4 Gâscă sălbatică mică și rară pe la noi (Anser minutus).
5. [CADE] ❍ GÎRLIȚĂ2 (pl. -țe) sf. 1 ‡ Cerc de fier ce se punea, legat de un lanț, în jurul gîtului unor rău-făcători (🖼 2401): nu numai piedicile în picioare, ce și gîrlița în grumazi i-au pus (CANT.) ¶ 2 🐦 Soiu de gîscă de culoare neagră amestecată cu cenușiu, cu o pată albă pe frunte (Anser albifrons) (🖼 2402) [vsl. grŭlo „gîtlej”].
6. [DLRLC] GÎRLIȚĂ1, gîrlițe, s. f. Diminutiv al lui gîrlă. Merse neîntrerupt pînă ce intră într-o pădure întunecoasă, prin care trecea o gîrliță, preste care se afla aruncat un pod strimt și șubred. POPESCU, B. I 48.
7. [DLRLC] GÎRLIȚĂ2, gîrlițe, s. f. (Mold.) Specie de gîscă sălbatică trăind în stoluri foarte mari, care străbat țara noastră toamna și primăvara (Anser albifrons). Chemările gîrlițelor și zbucnirile lor de aripi se prelungeau în lungul Prutului pînă la mare depărtare. SADOVEANU, F. J. 431. Era țipătul gîștelor mici sălbatice care se cheamă gîrlițe. id. P. M. 245.
8. [Scriban] gîrliță f., pl. e (dim. d. gîrlă, adică „gît, guler”). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel de gîscă de coloare închisă și c’o pată albă’n frunte (anser albifrons).
9. [DOOM 3] gârliță s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe
10. [DOOM 2] gârliță s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe
11. [DER] gîrliță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
12. [DE] GÂRLIȚA, liman fluviatil pe dr. văii Dunării Situat în SV Dobrogei, în apropierea Bălții Ialomiței (brațul Ostrov); 13,86 km2. Ad. max.: 1,70 m. Pescuit. cunoscut și sub numele Bugeac.
13. [DE] GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL