1. [DEX '09] COLIER, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier.[1]
2. [MDA2] colier sn [At: FILIMON, C. II, 599 / V: (înv) ~et / P: ~li-er / Pl: ~e / E: fr collier] 1 Podoabă care se poartă în jurul gâtului. 2 (Fig) Brâu, cerc. 3 (Spc) Lanț de aur de care atârnă o decorație înaltă Si: colan. 4 Element de legătură de formă rotundă, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.
3. [CADE] * COLIER (pl. -ere) sn. 1 Șirag de mărgăritare, lănțișor de pietre scumpe, ce se poartă la gît, colan (🖼 1374,1375): începu să scoată dintr’o cutie ~e de diamant și de rubine (FIL.) ¶ 2 Lanț de aur de care e atîrnată o decorație de un ordin înalt, colan [fr.].
4. [DLRLC] COLIER, coliere, s. n. Șirag, salbă, colan de mărgăritare, de pietre scumpe etc. Ana își pipăi colierul de la gît și privi în vid. C. PETRESCU, C. V. 226. ◊ Fig. Brîu, cerc. Se aprindea colierul luminilor de-a lungul zidurilor sure. C. PETRESCU, S. 6. – Pronunțat: -li-er.
5. [DLRM] COLIER, coliere, s. n. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. ♦ Fig. Cerc, brîu. [Pr. : -li-er] – Fr. collier.
6. [DN] COLIER s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gît. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brîu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].
7. [MDN '00] COLIER s. n. 1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier)
8. [Șăineanu, ed. VI] colier n. 1. podoabă de gât: coliere de diamante; 2. lanț de aur ce-l poartă cavalerii unor ordine.
9. [Scriban] *coliér n., pl. e (fr. collier, d. lat. collarium, care vine d. collum, gît. V. guler și decoltat). Salbă, ornament femeĭesc care se poartă la gît. Colan, lanț de aur al membrilor unuĭ ordin. V. zgardă.
10. [MDA2] coliet sn vz colier
11. [DCR2] colier antipurici sint. s. Zgardă care conține substanțe ce îndepărtează puricii ◊ „[Se vinde] colier antipurici (pentru câini) – 650 lei, colier antipurici (pentru pisici) – 613 lei.” R.l. 7 IX 93 p. 7 (după fr. collier anti-puces)
12. [DOOM 3] colier (desp. -li-er) s. n., pl. coliere
13. [DOOM 2] colier (-li-er) s. n., pl. coliere
14. [IVO-III] colier, -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL