1. [MDA2] fățărire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: fățări] (Înv) 1-2 Fățărie (1-2).
2. [DEX '09] FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
3. [MDA2] fățăra v vz fățări
4. [MDA2] fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.
5. [CADE] ‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [față].
6. [DOOM 3] fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă
7. [DOOM 2] !fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL