Definiție și ce înseamnă fărălegiuitor

1. [MDA2] fărălegiuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 116/18 / Pl: ~i, ~oare / E: fărălegiui + -itor] (Înv) 1-2 smf, a Nelegiuit. 3-4 smf, a (Persoană) care comite un sacrilegiu. 5-6 smf, a Păcătos.

2. [DAR] fărălegiuitor, fărălegiuitoare, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FĂRÂMICIOS, -OASĂ, fărâmicioși, -oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma […]
1. [DEX '09] FĂRÂMĂTURĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitură, fărmătură […]
1. [DEX '09] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. […]
1. [Scriban] fărăcá, V. ferec. 2. [Scriban] férec, a -á v. tr. (d. fer, fĭer […]
[CADE] ‡FĂRĂ-FUND (pl. -duri) sn. Abis, prăpastie. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] fărălegi vi [At: PSAL. SCH. 404/6 / Pzi: ~egesc / E: fără (-de-) […]
1. [MDA2] fărălegi vi [At: PSAL. SCH. 404/6 / Pzi: ~egesc / E: fără (-de-) […]
1. [MDA2] fărămiți v vz fărâmița 2. [DEX '09] FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro