1. [DEX '09] FĂGĂDUIALĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.
2. [MDA2] făgăduială sf [At: (a. 1568) MAG. IST. I, 183/15 / P: ~du-ia~ / S și: (înv) ~duea~ / Pl: ~ieli, (înv) ~uele / E: făgădui + -eală] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (Îvp; îe) A da (sau a face) o ~ A promite. 4-5 (Îvp; îe) A (nu) se ține de ~ A (nu) se ține de cuvânt.
3. [DLRLC] FĂGĂDUIALĂ, făgăduieli, s. f. Promisiune, făgăduință. După multe rugăciuni și făgăduieli, se înduplecă tată-său și o lăsă și pe dînsa să se ducă. ISPIRESCU, L. 14. Ea nu era femeie d-acelea care să mulțumesc numai cu făgăduiala și pe urmă se culcă pe pernă fără de grijă. POPESCU, B. IV 31.
4. [DLRM] FĂGĂDUIALĂ, făgăduieli, s. f. Promisiune. – Din făgădui + suf. -eală.
5. [Scriban] făgăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Promisiune.
6. [Șăineanu, ed. VI] făgădueală f. promisiune (trecătoare): făgădueala dată e datorie curată PANN.
7. [DOOM 3] făgăduială s. f., g.-d. art. făgăduielii; pl. făgăduieli
8. [DOOM 2] făgăduială s. f., g.-d. art. făgăduielii; pl. făgăduieli
9. [MDO] făgăduială, pl. făgăduieli
10. [IVO-III] făgăduială, -ieli.
11. [DLRLV] FĂGĂDUIALĂ s. f. (ȚR) Promisiune. Multe fealuri de făgăduiale. BIBLIA (1688). Călcăm porunca și făgăduiala. ANTIM ; cf. R. POPESCU. Etimologie: făgădui + suf. -eală. Vezi și făgadă, făgădui. Cf, făgadă, făgădaș, juruință, juruire, juruită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL