1. [DEX '09] FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăi vb. IV] – Fâs + suf. -âi.
2. [MDA2] fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vi (Îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut.
3. [DEX '09] FÂSĂI vb. IV v. fâsâi.
4. [MDA2] fâsăi v vz fâsâi
5. [MDA2] fosăi vi vz fâsâi
6. [CADE] FÎSÎI, FOSĂI (-sîiu, -ăiu, -ăesc) vb. intr. 1 A face un sgomot ca acela pe care-l produce aerul suflat cu putere prin nări: gînsacul fîsîie cînd se apropie cineva de gîște PAMF.; călugărul fosăind întinse un lăvicer pe laviță VLAH. ¶ 2 Se zice despre sgomotul pe care-l produc aburii ce ies dintr’un lemn ud băgat în foc sau din apa în care s’a băgat un fier tare încălzit [onom.].
7. [CADE] ❍FOSĂI 👉 FÎSÎI.
8. [DLRLC] FÎSĂI vb. IV v. fîsîi.
9. [DLRLC] FÎSÎI, fîsîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui. ◊ Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă: fîsăi (REBREANU, R. II 65) vb. IV.
10. [Șăineanu, ed. VI] făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].
11. [Scriban] fîsîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V. fosăĭ.
12. [DOOM 3] fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâsâi, 3 fâsâie, imperf. 1 fâsâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâsâi, 3 să fâsâie
13. [DOOM 2] fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia; conj. prez. 3 să fâsâie
14. [IVO-III] fâsâesc, -sâe 3, -sâiam 1 imp.
15. [Argou] fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL