1. [DEX '09] DEZAMĂGI, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Pref. des- + amăgi.
2. [MDA2] dezamăgi vt [At: MAIOR, T. 84/9 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~gesc / E: dez- + amăgi] (C.i. oameni) A face să-și piardă speranțele, iluziile, bunele păreri sau sentimentele Si: a decepționa, a deziluziona.
3. [DEX '98] DEZAMĂGI, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.
4. [DLRLC] DEZAMĂGI, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă iluziile; a deziluziona, a decepționa. Iar tu Kiriac, pentru că nu pot să-ți spun acum decît pe nume, m-ai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 314.
5. [Șăineanu, ed. VI] dezamăgì v. a scoate din amăgire, a deziluziona.
6. [MDA2] desamăgi v vz dezamăgi
7. [CADE] DESAMĂGI, DEZ- (-ăgesc) vb. tr. A scoate din amăgire, a desiluziona [des- + amăgi].
8. [Scriban] * dezamăgésc v. tr. (d. amăgesc, după deziluzionez). Scot din amăgire, fac să vadă adevăru: dacă ne-a dezamăgit o dată, poate tot el o să ne dezamăgească (ziaru Moldova, 6 Iuniŭ, 1915, 3, 2). Deziluzionez, decepționez.
9. [DOOM 3] dezamăgi (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgesc, 3 sg. dezamăgește, imperf. 1 dezamăgeam; conj. prez. 1 sg. să dezamăgesc, 3 să dezamăgească
10. [DOOM 2] !dezamăgi (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgesc, imperf. 3 sg. dezamăgea; conj. prez. 3 să dezamăgească
11. [MDO] dezamăgi
12. [IVO-III] desamăgesc, -gire inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL