1. [DEX '09] FULGUIT s. n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – V. fulgui.
2. [MDA2] fulguit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~gu-it / Pl: ~iți, ~e / E: fulgui] (Rar) Care a fost expus fulguirii.
3. [MDA2] fulguit1 sns [At: DA / E: fulgui] Fulguială.
4. [DEX '09] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
5. [MDA2] fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.
6. [CADE] FULGUI (-ue) vb. unipers. 🌦 A ninge cu fulgi mari: Noemvre începea să fulguească VLAH.; fulguia de ninsoare; cînd iarna fulgue cu soare, e semn că are să ningă tîrziu ȘEZ..
7. [DLRLC] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
8. [Șăineanu, ed. VI] fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.
9. [Scriban] fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).
10. [DOOM 3] fulguit s. n.
11. [DOOM 2] fulguit s. n.
12. [DOOM 3] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
13. [DOOM 2] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
14. [MDO] fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL