1. [MDA2] frământătură sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 241/30 / Pl: ~ri / E: frământa + -tură] 1 Frământare (1). 2 (Ccr) Aluatul frământat. 3 (Fig) Mișcare. 4 (Fig) Învălurare. 5 (Fig) Clocot.
2. [Șăineanu, ed. VI] frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică.
3. [CADE] FRĂMÎNTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Aluatul frămîntat ¶ 2 🩺 ~ la inimă, colici ¶ 3 Sbucium, agitațiune: s’a stîrnit o larmă și o ~ groaznică printre Leși GRIG. [frămînta].
4. [DLRLC] FRĂMÎNTĂTURĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.
5. [Scriban] frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică.
6. [DOOM 3] frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături
7. [DOOM 2] frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL