1. [DEX '09] FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
2. [DEX '09] FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
3. [MDA2] fârnâit1 sn [At: DDRF / V: fărnăit / Pl: ~uri / E: fârnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Fârnâire (2).
4. [MDA2] fârnâit2, ~ă a, smf [At: DDRF/ V: ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: fârnâi] (Pfm) 1-2 Fonf (1-2). 3-4 (Om) care produce un zgomot caracteristic când respiră.
5. [DEX '98] FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
6. [DEX '98] FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
7. [DEX '09] FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
8. [MDA2] fărnăi v vz fârnâi
9. [MDA2] fărnăit1 sn vz fârnâit
10. [MDA2] fărnăit2, ~ă a vz fârnâit
11. [MDA2] fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.
12. [MDA2] fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).
13. [CADE] FÎRNÎI (-iesc) vb. intr. A vorbi pe nas, a fonfăi [fîrn].
14. [CADE] FÎRNÎIT adj. 1 p. FÎRNÎI ¶ 2 Care vorbește pe nas, fonf: dascălul Iordache ~ul de la strana mare CRG..
15. [DEX '98] FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
16. [DLRLC] FÎRNÎI, fîrnîi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.
17. [DLRLC] FÎRNÎIT, -Ă, fîrnîiți, -te, adj. (Popular) Care vorbește pe nas; fonf. (Substantivat) Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.
18. [Scriban] fîrnîĭ, V. fornăĭ.
19. [Scriban] fîrnîít, V. fornăit.
20. [Scriban] fórnăĭ și fîrnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.
21. [Scriban] fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
22. [DOOM 3] fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri
23. [DOOM 2] fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri
24. [DOOM 3] fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fârnâi, 3 fârnâie, imperf. 1 fârnâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fârnâi, 3 să fârnâie
25. [DOOM 2] fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia; conj. prez. 3 să fârnâie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL