1. [DEX '09] FRIȘCĂ1 s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.
2. [DEX '09] FRIȘCĂ2, friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.
3. [MDA2] frișcă1 sfs [At: DA / E: nct] 1 Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2 Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnituiră la prăjituri.
4. [MDA2] frișcă2 sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 224 / Pl: ~ști / E: mg fricska] (Pop) 1 Nuia. 2 (Fig) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3 (Reg) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4 (Trs) Bobârnac. 5 (Orn; Ban) Codobatură (Motacilla alba).
5. [CADE] FRIȘCĂ1 sf. 🐑 Smîntînă de lapte nefiert, bătută.
6. [CADE] FRIȘCĂ2 (pl. friști) sf. 1 Vergea, nuia, biciușcă: bat cu friștile în stîlpii polatei BR. -VN. ¶ 2 Fig. familiar Fată tînără, sburdalnică: e o ~ de muiere, de n’are pereche D. -ZAMF..
7. [DEX '98] FRIȘCĂ1, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.
8. [DLRLC] FRIȘCĂ2, friști, s. f. Vergea, nuia. Măi romîne, mai mînă și dumneata boii... Rumînul îmi luă frișca din mînă și eu mă lungii pe fundul carului. SANDU-ALDEA, U. P. 224.
9. [DLRLC] FRIȘCĂ1 s. f. Strat de smîntînă proaspătă care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu bătătorul, devine spumoasă. Prăjitură cu frișcă.
10. [MDA] frișcă2 sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: friști Etimologie: din maghiară fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3. (Regional) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4. (Translvania) Bobârnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatură (Motacilla alba)
11. [MDA] frișcă1 sfs [Atestare: DA Etimologie: necunoscută] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri.
12. [Șăineanu, ed. VI] frișcă f. cremă bătută. [Origină necunoscută].
13. [Scriban] fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.
14. [MDA2] prișcă[1] sf vz frișcă
15. [Scriban] *fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire, vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.
16. [DOOM 3] frișcă1 (nuia; femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. friștii; pl. friști
17. [DOOM 3] frișcă2 (produs lactat) s. f., g.-d. art. frișcăi
18. [DOOM 2] frișcă2 (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. friștii; pl. friști
19. [DOOM 2] frișcă1 (produs lactat) s. f., g.-d. art. frișcăi
20. [Argou] frișcă s. f. sg. spermă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL