1. [DEX '09] CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape; prundar, prundaș (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.
2. [MDA2] codobatură sf [At: ȘINCAI, HR. V, 560 / V: ~dăb~, ~alt~, ~dobăt~, ~drub~, ~dub~, cotorob~, coto~, cotro~, cotorb~[1], cutrub~[2] / Pl: ~ri, ~re și (rar) ~bături / E: ml *coda-battula, -am] 1 Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada (1) lungă, mereu în mișcare, care trăiește pe lângă ape Si: codobatică, codobatiiță, codobâță, prundar, prundaș (Motacilla alba). 2 (Îc) ~-albăstrie, ~-cenușie, ~-sură, vânătă, ~-vineție (Motacilla sulphurea). 3 (Îc) ~-galbenă (Motacilla flava). 4 (Îc) ~-neagră (Motacilla lugubris). 5 Lemn care leagă capetele crăcilor gemânărilor la car și nu lasă să se plece jos proțapul Si: brăcinar, iuhă, lehă, splină. 6 Persoană obraznică Si: obrăznicătură.
3. [CADE] CODOBATURĂ (pl. -uri), Băn. CODOBAT(lȚ)Ă sf. 🐦 Pasăre mică, cenușie, care trăește pe lîngă ape; are o coadă lungă pe care o mișcă mereu (Motacilla) (🖼 1361): codobaturile... se așterneau, în sborul lor iute, pe fața apei (ODOB.) [lat. *coda-battula].
4. [DLRLC] CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre mică, cenușie, cu coada lungă și îngustă pe care o mișcă într-una; trăiește pe lîngă ape și se hrănește cu insecte (Motacilla alba). O codobatură cu pene cenușii sălta în zbor neliniștit, singuratică, spăriată de liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O.III 369. Codobaturi iuți ca focul, Tot bătînd din cozi, Măturară-n clipă locul. COȘBUC, P. II 36. Codobaturile, acele rîndurele de apă cu lungi pene albe în coadă, se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apii. ODOBESCU, S. I 140.
5. [DLRM] CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare; trăiește pe lângă ape (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.
6. [Șăineanu, ed. VI] codobatură f. pasăre cu coada lungă cu care bate într’una pământul (Motacilla).
7. [Scriban] codobátură f., pl. ĭ (lat. caudibáttula adică „bătătoare din coadă”, ca și it. Calabria codiváttula = coditrémola). O păsărică cu pene negre și cenușiĭ care trăĭește pe lîngă ape și tot bîțîĭe din coadă, și de aceĭa se numește și bîțîitoare (motacilla). V. ghionoaĭe.
8. [MDA2] codăbatură sf vz codobatură
9. [MDA2] codăbăturoi sm vz codobatură
10. [MDA2] codobaltură sf vz codobatură
11. [MDA2] codobătură sf vz codobatură
12. [MDA2] codrubatură sf vz codobatură
13. [MDA2] codubatură sf vz codobatură
14. [MDA2] cotobatură sf vz codobatură
15. [MDA2] cotrobată sf vz codobatură
16. [MDA2] cotrobatură sf vz codobatură
17. [MDA2] cutrubătură sf vz codobatură
18. [CADE] BÎȚÎITOARE sf. 🐦 CODOBATURĂ [bîțîi].
19. [CADE] COADĂ (pl. -de și cozi) sf. 1 Prelungirea din partea dinapoi a corpului animalelor ce ține de șira spinării și cu care aceasta se termină (🖼 1310); Ⓕ: a da din ~, a se gudura, a se linguși ; (P): minciuna cu ~ (ISP.), minciună mare, sfruntată; cu coada între picioare, rușinat, umilit; a scăpa scurt de ~, a scăpa teafăr, fără multă vătămare; 👉 CÎINE ; d’aia n’are ursul ~, de- aceea se ’ntîmplă așa, nu e de mirare atunci că iese rău; get-beget coada vacii, neaoș; a-și băga coada undeva, a se amesteca unde nu-i e treaba; și-a băgat dracul coada între ei, i-a învrăjbit diavolul; a trage pe dracul de ~, a duce un traiu plin de lipsuri, de neajunsuri ¶ 2 🐦 Penele mai lungi deasupra șezutului, la păsări; (P) F: a prins prepelița de ~, s’a îmbătat ¶ 3 🐟 Partea mai subțiată de la capătul de jos al corpului peștilor sau șerpilor: cu doi pești în oală și cu coadele afară, nu se poate (ZNN.); a sărit parc’ar fi călcat pe ~ de șarpe (DLVR.); de aci, Ⓕ: a călca pe cineva pe ~, a-l atinge unde-l doare, a-l vătăma rău cu vorba ¶ 4 🔧 ~-de-rîndunică, cep de formă specială făcut de tîmpIar sau de dulgher, spre a-l vîrî într’o scobitură, cînd vrea să îmbine două bucăți de lemn (🖼 1311) ¶ 5 Părul dinapoia capului, împletit și înnodat cu panglici. ce atîrnă pe spate sau se înfășoară pe creștetul capului (🖼 1312): părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate (EMIN.); de cînd Nemții (sau Muscalii) cu ~, din vremea de de-mult (locuțiune rămasă din timpul ocupațiunii Olteniei, cînd Austriacii purtau coade) (🖼 1313) ¶ 6 🔧 Mînerul sau partea de care se apucă cu mîna (la diferite unelte): coada securii, toporului, lingurii, tigăii, etc.; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada-ți scoate ochii (PANN); 👉 TOPOR ¶ 7 🌿 Partea unui vegetal de care se leagă frunza, floarea sau fructul: ~ de cireașă; ~ de trandafir ¶ 8 💫 Urmă luminoasă ce însoțește corpul unei comete: s’au arătat o stea pe cer cu ~, de s’au văzut multe zile (NEC.) ¶ 9 👕 Partea dinapoi a unei rochii, a unei mantii, ce se tîrăște pe pămînt: temîndu-se să nu calce pe coadele rochiei lor (NEGR.) ¶ 10 👕 Pulpană a fracului: purtau... frac cafeniu deschis cu coadele lungi pînă la glezne (I.-GH.) ¶ 11 ⛹ Fășia de hîrtie sau de cîrpă atîrnată la partea de jos a unui zmeu: Un zmeu cu ~ lungă și cu sbîrnăitoare (DON.) ¶ 12 🚝 Partea dindărăt a unui tren, capătul opus locomotivei : am găsit din norocire un vagon de clasa a doua la coada trenului (CAR.) ¶ 13 Partea dindărăt a unei trăsuri boierești, unde stă feciorul ¶ 14 Capătul sau partea de jos, dinapoi sau din urmă, în opoz. cu „frunte”: coada mesei; coada oștii; a sta în ~; vorb. de persoane, cel ce ocupă rangul din urmă: a ajuns coada cap; mai bine cap la sat decît ~ Ia oraș; mai bine fruntea cozii decît coada frunții ¶ 15 🫀 Extremitatea, unghiul din afară la fie-care ochiu; a se uita, a trage cu coada ochiului, a privi pe furiș ¶ 16 Sfîrșit: coada veacului, cei din urmă ani ai veacului ¶ 17 pl. Rămășițe de lepădat; ceea ce cade de la grînele vînturate sau trecute prin ciur, pleavă ¶ 18 🌿 În legătură cu un alt nume, în spec, de animal, formează o mulțime de numiri de plante: COADA-BOULUI = LUMÎNARE; - COADA-CALULUI1, plantă acuatică care poartă flori mici și verzi afară din apă (Hippuris vulgaris) (🖼 1314); -COADA-CALULUI2 = BARBA-URSULUI1; - COADA-COCOȘULUI, plantă ierboasă, cu flori albe ce atîrnă în jos, întrebuințată de popor ca leac contra podagrei; numită și „cerceluși”, „clopotele”, „cocoș”, „iarbă-de-dureri” sau „pecetea- lui-Solomon” (Polygonatum officinale, pol. mul- tiflorum) (🖼 1315); -COADĂ-DE-GĂINĂ = ROCOINĂ 1; -COADA-IEPEI = BARBA-URSULUI1; – COADA-LEULUI = TALPA-GÎȘTEI1; – COADA-LUPULUI1 = LUMÎNARE; – COADA-LUPULUI2 = LUMÎNĂRICĂ; – COADA-MIELULUI1, plantă cu frunze lucitoare și flori violete (Verbascum phoeniceum) (🖼 1316); – COADA-MIELULUI2 mică plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori de un albastru-deschis, cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata) (🖼 1317); – COADA-MIELULUI3 = LUMÎNARE 2 ; -COADA-MÎNZULUI1 = BARBA-URSULUI1; -COADA- MÎNZULUl2 = COADA-CALULUI1; – COADA-MÎȚEI1, plantă ierboasă cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule albe (Chaiturus marrubiastrum) (🖼 1318); -COADA-MÎȚEI2 = PAPANAȘI 2; - COADA- MÎȚEI-DE-BALTĂ, nume dat unor mușchi de coloare albă-gălbuie, ce cresc prin locurile umede, unde contribue, în mare parte, la formarea combustilului numit turbă (Sphagnum cymbifolium);-COADA-PRICULICILOR = BARBA-POPEI: - COADA-RACULUI, plantă ierboasă, cu flori mari, frumoase, de coloare galbenă (Potentilla anserina) (🖼 1319); – COADA-ȘOARECELUI , COADA-ȘORICELULUI, COADA-HÎRȚULUI (Băn. „sorocină”), plantă ierboasă, cu flori albe dispuse în capitule, întrebuințată de popor ca leac contra tusei sau pentru curățirea sîngelui (Achillea millefolium) (🖼 1320); -COADA-VACII1, plantă țepoasă, cu flori albe, ce crește pe lîngă drumuri (Echium altissimum); -COADA-VACII2, plantă ierboasă, cu flori violete; numită și „jale” (Salvia silvestris) (🖼 1321); -COADA-VACII3 = BĂTRÎNIȘ; – COADA-VACII4 = LUMÎNARE 2 ;-COADA-VACII5 – LUMÎNĂRICĂ 2; -COADA-VULPII, plantă ierboasă, cu flori verzi, ce crește prin livezi și finețe; numită și „codină” (Alopecurus pratensis) (🖼 1323); -COADA-ZMEULUI, plantă ierboasă, veninoasă, cu tulpina tîrîtoare, care face niște bobițe roșii (Calla palustris) (🖼 1322); - CINCI-COADE – CĂLDĂRUȘĂ 3 ¶ 19 🐦 COADĂ-ROȘIE = CODROȘ ¶ 20 Băn. 🐦 COADĂ-FĂLOASĂ = CODOBATURĂ [lat. coda].
20. [CADE] ❍ COTOBATURĂ = CODOBATURĂ.
21. [CADE] ❍ COTOROBATURĂ (pl. -turi), COTOROBUȘCĂ (pl. -uști) sf. 🐦 = CODOBATURĂ.
22. [CADE] COȚOBAIE sf. 🐦 – CODOBATURĂ.
23. [CADE] ❍ CUȚUBATURĂ = CODOBATURĂ.
24. [CADE] ❍FLISCĂ sf. Băn. 🐦 = CODOBATURĂ [comp. srb. pliska, rut. flystka].
25. [CADE] ȚIGĂNESC I. adj. 1 De Țigan, privitor la Țigani: traiu ~; neamul ~; limbă țigănească; cinste țigănească 👉 CINSTE4 ¶ 2 🐦 PAPAGAL- ~ = CIOARĂ; – PASĂRE-ȚIGĂNEASCĂ = CODOBATURĂ ¶ 3 🐟 PEȘTE-ȚIGĂNESC1 = AVAT; – PEȘTE-ȚIGĂNESC2 = PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. II. ȚIGĂNEASCĂ sf. Un fel de horă ce se joacă în Dobrogea (P.PRV.).
26. [DOOM 3] codobatură s. f., g.-d. art. codobaturii; pl. codobaturi
27. [DOOM 2] codobatură s. f., g.-d. art. codobaturii; pl. codobaturi
28. [IVO-III] codobatură, -ri.
29. [DER] codobatură (codobaturi), s. f. – Pasăre, prundar (Motacilla). – Mr. coadăbătură, cutrubatură, megl. coadărăbătură. Lat. pop. *codabattula (Pascu, I, 50; Candrea-Dens., 150; REW 1774; DAR). Este sigur că această compunere este anterioară rom., nu numai datorită consonanței dialectelor, ci și calabr. codiváttula. În general, celelalte limbi au preferat comp. inversă (it. batticoda, vicent. batikoa, flor. battikova, prov. bateco) sau bazată pe alte elemente. Pentru numeroasele forme romanice ale numelui păsării cf. Erich Poppe, ZRPh., LVI, 392-404 șI V. Garcia de Diego, RFE, 1931, 7.
30. [DE] CODOBÁTURĂ (lat. codobatulla) s. f. Gen de păsări călătoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste și lungi, cioc gros și coadă lungă pe care o mișcă întruna. Trăiesc pe lîngă ape, aproape exclusiv pe sol. În România trăiesc trei specii: c. albă (Motacilla alba), frecventă pe malul bălților, lacurilor, rîurilor de la șes pînă la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibărește pe văile rîurilor din Carpați; c. galbenă (M. flava), frecventă în special în Delta Dunării.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL