1. [Scriban] franzélă f., pl. e (ngr. frantzéla, de unde și turc. franğela, firanğyla, limba francă, pîne albă, adică „franceză, eŭropenească”). Pîne de lux, albă și maĭ mică. – În est și franzolă și franzoală (ngr. frantzóla).
2. [GER] franzelă, franzolă Dicționarele noastre (DU, TDRG, DA, CADE, DLRM) explică pe franzelă prin gr. φραντζέλα „pîine tranțuzească”, fără să-și pună întrebarea de ce te e redat prin z și fără să se intereseze ce reprezintă varianta franzolă, pe care unele dintre ele o înregistrează (la Seriban se găsește și franzoală). Această variantă circulă, sau cel puțin a circulat în Moldova și nu poate fi despărțită de rus., ucr. франэо ля , deși φραντζόλα există și în grecește, căci tocmai în Moldova există dz și nu s-ar vedea de ce nu apare pronunțarea frandzelă, dacă cuvîntul ar veni direct din grecește. Dar франэела există și în bulgărește și în orice caz e greu de crezut că s-a ajuns în romînește la pronunțarea cu z fără amestecul limbilor slave, care au și ele forme cu z.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL