Definiție și ce înseamnă focos

1. [DEX '09] FOCOS, -OASĂ, focoși, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); înfocat, înflăcărat. 2. Adj. (Rar) Roșu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive (la grenade, bombe, mine etc.). – Foc1 + suf. -os.

2. [MDA2] focos, ~oasă [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pl: ~oși, ~oase / E: foc1 + -os] 1 a (Fig) Plin de foc1 (64) Si: aprins (6), înfocat, înflăcărat, entuziast, pasionat. 2 a (Rar) Roșu ca focul1 (1) Si: aprins (13). 3 sn (Mil) Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive (la grenade, bombe, mine etc.).

3. [CADE] FOCOS adj. Plin de foc, înflăcărat, înfocat: gingașa copilă îl acoperea de sărutări focoase NEGR..

4. [DLRLC] FOCOS1, focoase, s. n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive (la grenade, bombe, proiectile de tun, mine, torpile etc.).

5. [DLRLC] FOCOS2, -OASĂ, focoși, -oase, adj. 1. Plin de foc (II 1); înfocat, înflăcărat. V. pasionat. Îndată după primele începuturi focoase închinate romantismului, genialul Pușkin se statornicește în realități. SADOVEANU, E. 209. 2. (Neobișnuit) Roșu ca focul, aprins. Luna e plină de raze – sub căldura-i – argintoase, Orice stea e-o piatră scumpă – iară florile focoase Giuvaeruri umezite cu luminile adînci. EMINESCU, O. IV 127.

6. [MDN '00] FOCOS s. n. dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive la proiectilele de artilerie, la bombe, mine etc. (< foc + -os)

7. [Șăineanu, ed. VI] focos a. 1. plin de foc: ochi focoși; 2. fig. înfocat.

8. [Scriban] focós, -oásă adj. (d. foc). Plin de foc, de strălucire, înfocat: ochĭ focoșĭ.

9. [DOOM 3] focos2 s. n., pl. focoase

10. [DOOM 3] focos1 adj. m., pl. focoși; f. focoasă, pl. focoase

11. [DOOM 2] focos1 adj. m., pl. focoși; f. focoasă, pl. focoase

12. [DOOM 2] focos2 s. n., pl. focoase

13. [Argou] focos, focoase s. n. 1. (intl.) pistol. 2. (prin ext.) armă de foc. 3. (er.) penis.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mormânjeală sf [At: TDRG / Pl: nct / E: mormânji + -eală] 1 […]
1. [MDA2] mormânji vt [At: TDRG / Pzi: ~jesc / E: ns cf morânci, mânji] […]
1. [DEX '09] MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) […]
1. [DEX '09] MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte […]
1. [DEX '09] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] MORMĂIRE, mormăiri, s. f. Acțiunea de a mormăi și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] MORMĂIT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; […]
1. [MDA2] mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro