1. [Șăineanu, ed. VI] foaie-în-fir f. Bot. V. fonchiu.
2. [MDA2] fonchiu sm vz foiofiu
3. [CADE] FOAIE1 sf. 1 🌿 Expansiunea membranoasă, de obiceiu plană și verde, care crește pe ramurile sau de-a-dreptul pe tulpina plantelor și care e principalul lor organ de respirațiune; frunză: ~ de viță, foi de dafin; FOAIE-GRASĂ = ÎNGRĂȘĂTOARE; FOAIE-ÎN-FIR BĂRBĂNOC ¶ 2 🌿 pr. ext. Petala unei flori: foi de trandafir ¶ 3 Bucată dreptunghiulară de hîrtie, în spec. pentru scris, uneori îndoită în două (=coală); ~ de zestre, act în care se află înscrisă zestrea dată unei fete la măritișulei; ~ de drum, foaie de hîrtie scrisă dată unei trupe sau unui militar care călătorește, în care i se arată etapele pe care trebue să le facă ¶ 4 Fie-care din bucățile dreptunghiulare de hîrtie care alcătuesc o carte, un caiet, un registru, etc.; filă; Fig.: a o întoarce pe altă ~, a o întoarce pe foaia alaltă (sau cealaltă, a-și schimba purtarea față de cineva, a întrebuința alte mijloace (mai aspre, etc.) ¶ 5 Ziar; gazetă: povestea asta se tipări în foaia „Propășirea” NEGR. ¶ 6 Placă foarte subțire dintr’un metal: ~ de aur, de argint ¶ 7 Fie-care din straturile de aluat din care se compune plăcinta: cine socotește cîte foi intră ’n plăcintă, niciodată nu mănîncă plăcintă GOL. ¶ 8 Lățimea întreagă a unei pînze, a unei stofe, întrebuințată la croirea unei haine, unei rochii, etc.; pr. ext.: poala dinainte sau dindărăt a unei cămăși; pl. foi, fustă [lat. folia].
4. [Șăineanu, ed. VI] fonchiu m. Bot. alt nume dat pervincei. [Banat fonfiu (de unde alterațiunile populare foiofoiu, foaie ’n fir). [Origină necunoscută].
5. [Scriban] pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL