1. [DEX '09] FIRMITURĂ s. f. v. firimitură.
2. [MDA2] firmitură sf vz firimitură
3. [CADE] FIRMITURĂ 👉 FĂRÎMĂTURĂ.
4. [DEX '09] FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitură s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).
5. [MDA2] firimitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: fărâmăt~, fărâm~, firmăt~, firm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -ătură (după fir)] 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 (Pgn) Bucată foarte mică dintr-un aliment.
6. [MDA2] firmătură sf vz firimitură
7. [CADE] FĂRÎMĂTURĂ, FĂRÎMITURĂ, FIRIMITURĂ, FRIMITURĂ, Mold. Bucov. FĂRMĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bucățică rămasă dintrțun obiect fărîmat: cetatea ruinată ce se vede astăzi este zidită din fărîmăturile celei vechi BOL.; nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui NEGR.; începură a pica fărmături din piatra ceea ce o legase el de funie SB.; în sufragerie, după ce s’au adunat tacîmurile și firimiturile BR. -VN.; Fig.: frimituri de vorbe pe care numai ea le pricepe VLAH. [fărîma, fărîmi].
8. [DLRLC] FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.
9. [Scriban] fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
10. [Scriban] firimitúră, V. fărmătură.
11. [DOOM 3] firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
12. [DOOM 2] firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
13. [MDO] firimitură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL