1. [DRAM 2021] finticắu, s.m. v. fitincău.
2. [DRAM 2015] finticău, adj. – v. fitincău.
3. [DRAM] finticău, adj. – Muieratic, hermafrodit; „om cu apucături muierești” (Bilțiu): „Lunatucu-i finticău; nu se căsătorește în veci” (Bilțiu 1999: 48). – Et. nec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL