Definiție și ce înseamnă ferfenițit

1. [DEX '09] FERFENIȚIT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.

2. [DEX '09] FERFENIȚIT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți. – V. ferfeniți.

3. [MDA2] ferfenițit2, ~ă a [At: MARIAN, SE. 105 / V: ~țat / Pl: ~iți, ~e / E: ferfeniți] (D. articole vestimentare, materiale texile etc.) Sfâșiat în bucăți Si: zdrențuit, ferfenițos (1).

4. [MDA2] ferfenițit1 sns [At: DEX / V: ~țat / E: ferfeniți] (Pfm) Ferfenițire.

5. [DEX '98] FERFENIȚIT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți; ferfenițire. – V. ferfeniți.

6. [DLRLC] FERFENIȚIT, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) Sfîșiat în bucăți. Vă îmbrăca în gioarse ferfenițite. PAS, Z. I 190.

7. [DLRM] FERFENIȚIT, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. Sfîșiat în bucăți, zdrențuit. – V. ferfeniți.

8. [DEX '09] FERFENIȚA vb. I v. ferfeniți.

9. [DEX '09] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.

10. [MDA2] ferfenița v vz ferfeniți

11. [MDA2] ferfenițat2, ~ă a vz ferfenițit2

12. [MDA2] ferfenițat1 sn vz ferfenițit1

13. [MDA2] ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

14. [CADE] FERFENIȚI (-ițesc) vb. tr. și refl. A (se) face ferfeniță, a (se) sdrențui, a (se) rupe în bucăți: au jucat atîta cu dînsa pîn’ ce i s’au ferfenițit hainele SB.; era rupt, ferfenițit, nespălat, ca vai de dînsul VOR..

15. [DLRLC] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenița, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

16. [DLRM] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV Refl. și tranz. A (se) zdrențui, a (se) sfîșia, a (se) face bucăți-bucăți. [Var. ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.

17. [Scriban] ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.

18. [DOOM 3] ferfenițit (pop., fam.) s. n.

19. [DOOM 2] ferfenițit (pop., fam.) s. n.

20. [DOOM 3] ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, 3 sg. ferfenițește, imperf. 1 ferfenițeam; conj. prez. 1 sg. să ferfenițesc, 3 să ferfenițească

21. [DOOM 2] ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, imperf. 3 sg. ferfenițea; conj. prez. 3 să ferfenițească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] FERRARIS, Galileo (1847-1897), fizician și inginer italian. Prof. univ. la Torino. Contribuții în electrotehnică, […]
1. [DEX '09] FEREDUIRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] FEREDUI, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. […]
[DE] FERRAS [ferá:s], Christian (1933-1982), violonist francez. S-a perfecționat alături de G. Enescu. Carieră internațională, […]
1. [DE] FERREIRA [fəréirə], António (1528-1569), scriitor portughez. A scris sonete elegii, ode, epistole publicate […]
1. [DEX '09] FEREGEA, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și […]
1. [MDA2] fereguță sf vz feriguță 2. [CADE] FEREGUȚĂ sf. 🌿 Varietate de feregă, numită […]
[DE] MIRÓ FERRER, Gabriel (1879-1930), scriitor spaniol. Rafinat stilist, s-a făcut remarcat printr-o proză poetică […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro