1. [DEX '09] FEREGEA, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.
2. [MDA2] feregea1 sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 258 / V: (înv) ~răge / Pl: ~ele / E: tc ferace] 1 (Înv) Manta largă și deschisă, din stofa fină, purtată de boieri peste anteriu. 2 (Înv) Mantilă de stofa fină purtată de soțiile boierilor peste îmbrăcăminte. 3 Mantilă de pânză fină care intră în alcătuirea costumului tradițional al unei turcoaice. 4 Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.
3. [CADE] FEREGEA (pl. -gele) sf. 👕 1 Manta largă pe care boierii o purtau peste anteriu (🖼 2073): vara boierii purtau ~ și iarna contoș I. -GH. ¶ 2 Mantilă de vară, din stofă fină, ce purtau nevestele boierilor peste cealaltă îmbrăcăminte: toate le are cuconița, numai ~oa-i lipsește ZNN. ¶ 3 Vălul cu care-și acopereau fața cadînele: Pe frunte-acoperită c’o ~ subțire ALECS. [tc.].
4. [DLRLC] FEREGEA, feregele, s. f. 1. Mantilă de stofă sau de mătase scumpă, care se purta odinioară peste îmbrăcăminte. Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.
5. [DLRM] FEREGEA, feregele, s. f. 1. Mantila dintr-un material scump, purtată odinioară peste îmbrăcăminte. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Tc. ferace.
6. [Șăineanu, ed. VI] feregeà f. 1. haină largă boierească din șaiu de Angora: vara boierii purtau feregea și iarna contoș GHICA; 2. mantilă de vară din stofă ușoară: cu feregele și binișuri de buhur OD.; 3. (neologism) văl de cadână: pe frunte acoperită cu o feregea subțire AL. [Turc. FEREDJA].
7. [Scriban] feregeá f., pl. ele (turc. ferağe, firağe, pop. fereğe). Mantilă cu mînicĭ largĭ pe care o purtaŭ cadînele și în care-șĭ puteaŭ acoperi și fața.
8. [MDA2] ferăgea sf vz feregea1
9. [DOOM 3] feregea s. f., art. feregeaua, g.-d. art. feregelei; pl. feregele
10. [DOOM 2] feregea s. f., art. feregeaua, g.-d. art. feregelei; pl. feregele, art. feregelele
11. [DER] feregea (feregele), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL