1. [DEX '09] FASONAT1 s. n. Fasonare. – V. fasona.
2. [DEX '09] FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
3. [MDA2] fasonat2, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 289 / Pl: ~ați, ~e / E: fasona] 1 (D. obiecte) Căruia i s-a dat o anumită formă, prin prelucrare. 2 (Fig; rar; d. caracterul, personalitatea cuiva) Format într-un anumit spirit. 3 (Sil; d. copacii doborâți) Care este prelucrat și clasat. 4 (Hor; d. puieți, viță de vie) Ale cărui ramuri și rădăcini au fost scurtate. 5 (Fig; fam) Care face nazuri.
4. [MDA2] fasonat1 sns [At: LTR / E: fasona] 1-3 (Rar) Fasonare (1-3). 4 (Hor; șîs ~ul puieților) Fasonare (4).
5. [DLRLC] FASONAT1 s. n. sg. Fasonare. Fasonatul oțelului. ◊ Fasonatul puieților = operația reducerii rădăcinilor și a lăstarilor unui puiet în vederea plantării.
6. [DLRLC] FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre lucruri) Care a primit, căruia i s-a dat o anumită formă. Fier fasonat. Lemn fasonat.
7. [DLRM] FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre lucruri) Căruiu i s-a dat o anumită formă. – V. fasona.
8. [DLRM] FASONAT1 s. n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația reducerii rădăcinilor și a lăstarilor puieților, în vederea plantării. – V. fasona.
9. [DN] FASONAT, -Ă adj. Care a suferit operația de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].
10. [DN] FASONAT s.n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația de reducere a rădăcinilor și a lăstarilor puieților în vederea plantării. [< fasona].
11. [MDN '00] FASONAT s. n. fasonare. (< fasona)
12. [DEX '09] FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
13. [MDA2] fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).
14. [CADE] *FASONA (-nez) vb. tr. 1 A da unui lucru forma, fasonul ce trebue să aibă ¶ 2 Fig. A forma încetul cu încetul spiritul [fr.].
15. [DLRLC] FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.
16. [DLRM] FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui lucru o anumită formă. – Fr. façonner.
17. [DN] FASONA vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].
18. [MDN '00] FASONA vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)
19. [Șăineanu, ed. VI] fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.
20. [Scriban] *fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.
21. [DOOM 3] fasonat s. n.
22. [DOOM 2] fasonat s. n.
23. [DOOM 3] fasona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 fasonează; conj. prez. 1 sg. să fasonez, 3 să fasoneze
24. [DOOM 2] fasona (a ~) vb., ind. prez. 3 fasonează
25. [IVO-III] fasonez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL