1. [DEX '09] EXPIATOR, -OARE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.
2. [MDA2] expiator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, esp~, (îvr) espiatoriu[1] / P: ~pi-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr expiateur, lat expiatorius] (Liv) 1 a (Rar) Care poate șterge, ispăși sau răscumpăra o greșeală Si: ispășitor 2 sm (Îvr) Mântuitor.
3. [CADE] * EXPIATOR adj. și sm. Care expiază, ispășitor [fr.].
4. [CADE] *EXPIATOR adj. și sm. Care expiază, ispășitor [fr.].
5. [DLRLC] EXPIATOR, -OĂRE, expiatori, -oare, adj. Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. (Atestat în forma espiator) Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. – Variantă: (învechit) espiator, -oare adj.
6. [DLRM] EXPIATOR, -OARE, expiatori, -oare, adj. (Franțuzism) Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a] – Fr. expiateur (lat. lit. expiator).
7. [DN] EXPIATOR, -OARE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].
8. [MDN '00] EXPIATOR, -OARE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)
9. [Șăineanu, ed. VI] expiator a. și m. care expiază.
10. [MDA2] espiator, ~oare sm, a vz expiator
11. [MDA2] espiatoriu sm, a vz expiator
12. [MDA2] expiatoriu, ~ie a vz expiator
13. [DLRLC] ESPIATOR, -OARE adj. v. expiator.
14. [DN] ESPIATOR, -OARE adj. v. expiator.
15. [DOOM 3] expiator (livr.) (desp. -pi-a-) adj. m., pl. expiatori; f. sg. și pl. expiatoare
16. [DOOM 2] expiator (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatori; f. sg. și pl. expiatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL