1. [DEX '09] EXOTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.
2. [MDA2] exotic, ~ă a [At: ASACHI, A. LIT. 14/18 / V: ecso~, (înv) eso~, (îvr) ezo~ / P: eg-zo~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr exotique, lat exoticus] 1 (D. țări) Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate. 2 (D. plante, animale, obiceiuri) Care provine dintr-o regiune exotică (1). 3 Care aparține unui ținut exotic (1). 4 Care este propriu unui ținut exotic (1). 5 Care se înfățișează sau se manifestă în felul neobișnuit al unui ținut îndepărtat. 6 (Nob) Straniu.
3. [CADE] * EXOTIC adj. Din țări străine: plante ~e; acest tip ~... atrage firește atenția de argus a celor tineri confrați (CAR.) [fr.].
4. [CADE] *EXOTIC adj. Din țări străine: plante ~; acest tip ~ ... atrage firește atenția de argus a celor tineri confrați CAR. [fr.].
5. [DEX '98] EXOTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.
6. [DLRLC] EXOTIC, -Ă, exotici, -e, adj. (Despre țări, ținuturi) Care se află într-o regiune depărtată și impresionează prin peisajele neobișnuite și aspectele ciudate ♦ (Despre ființe, obiceiuri) Care provine dintr-o asemenea țară. [Bumbacul] se coace toamna tîrziu, plesnindu-și fructul rotund și lăsînd să izbucnească dinăuntru puful moale și alb al exoticei plante. BOGZA, C. O. 389. Privirile mulțimii erau atrase de ființa aceea exotică. BART, E. 79. O florărie plină de plante exotice. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ (Substantivat, fig.) Nu mai scriam nici versuri, nici romane... Sub boababi dormeam... O, nopți divine! Trăia în vis exoticul din mine În mijlocul naturii suverane. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 129.
7. [DLRM] EXOTIC, -Ă, exotici, -e, adj. Care se află într-o regiune îndepărtată și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune. – Fr. exotique (lat. lit. exoticus).
8. [DN] EXOTIC, -Ă adj. (Despre țări) Aflat într-o regiune foarte depărtată (cu aspecte neobișnuite). ♦ (Despre plante, animale etc.) Care provine dintr-o țară îndepărtată, dintr-o regiune din afara Europei. [Pron. eg-zo-. / cf. fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos].
9. [MDN '00] EXOTIC, -Ă adj. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) și care impresionează prin aspectele neobișnuite. ◊ care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia. (< fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)
10. [Șăineanu, ed. VI] exotic a. adus din țări străine: plante exotice.
11. [Scriban] *exótic, -ă adj. (vgr. exotikós, d. éxo, afară). Adus din țărĭ străine (în opoz. cu indigen): animale, plante exotice.
12. [MDA2] esotic, ~ă a vz exotic
13. [DOOM 3] exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice
14. [DOOM 2] exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice
15. [MDO] exotic (pr. gz)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL