1. [DEX '09] EXCREȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
2. [MDA2] excreție sf [At: V. POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) es~, escrețiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De ~ Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret Vz excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină.
3. [DLRLC] EXCREȚIE, excreții, s. f. (Fiziol.) Faptul de a excreta; eliminare a excrementelor de către viețuitoare. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice.
4. [DLRM] EXCREȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice. – Fr. excrétion (lat. lit. excretio, -onis).
5. [DN] EXCREȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
6. [MDN '00] EXCREȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
7. [MDA2] escreție sf vz excreție
8. [MDA2] escrețiune sf vz excreție
9. [MDA2] excrețiune sf vz excreție
10. [CADE] * EXCREȚIUNE sf. 1 Scoaterea afară a materiilor netrebuincioase din unele organe ale corpului omului sau animalelor: ~a salivei ¶ 2 Materia scoasă din aceste organe [fr.].
11. [CADE] *EXCREȚIUNE sf. 1 Scoaterea afară a materiilor netrebuincioase din unele organe ale corpului omului sau animalelor: ~a salivei ¶ 2 Materia scoasă din aceste organe [fr.].
12. [DN] EXCREȚIUNE s.f. v. excreție.
13. [Șăineanu, ed. VI] excrețiune f. 1. scoaterea din corp a unor materii; 2. materiile excretate.
14. [Scriban] *excrețiúne f. (lat. excretio, -ónis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement.
15. [DOOM 3] excreție (desp. -ți-e) s. f., art. excreția (desp. -ți-a), g.-d. art. excreției; pl. excreții, art. excrețiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] excreție (-ți-e) s. f., art. excreția (-ți-a), g.-d. art. excreției; pl. excreții, art. excrețiile (-ți-i-)
17. [MDO] excreție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL